Lifestyle

La 9 dimineata, in decembrie, pe o strada din Bucuresti.
Urmareste autobuzul galben.
Fiecare imagine e luata la un interval de 1 minut.
Noua minute, aproximativ 100 de metri.
Not bad, huh ? Peste media Bucurestiului la ora asta.

Puterea lui "STIU CINE ESTI"

STIU CINE ESTI.
Poate ca unii mai cred ca replica asta, modul asta de a gandi apartine unor vremuri trecute, unor oameni terminati. Că apartine unor fosti securisti, unor fosti militieni, unor batrani comunisti care faceau legea la bloc cu argumentul suprem "stiu cine esti". Ei bine, nu.
Am aflat ieri ca exista si tineri imbracati cu gust, care au masini peste medie, care dupa toate aparentele au avut acces la o cultura urbana de oarece nivel dar care gandesc si actioneaza dupa tiparul de mai sus.

E vorba de oameni care care atunci cand parchezi in dreptul garajului lor pe o strada ticsita, avand bunul simt sa lasi loc de trecere pentru garaj, pietoni si soferi, SCOT DOUA MASINI din garaj (probabil cu participarea unui vecin) si o blocheaza pe a ta, spunand ca le-ai blocat accesul.

Oameni care apoi pandesc la geam (cam asa) asteptand sa imi termin vizita in zona si ma intreaba de la etaj daca am loc sa urc in masina.

Oameni care au iesit apoi sa ma informeze CA STIU CINE SUNT SI UNDE LOCUIESC. Dupa care au rostit numele proprietarului masinii si adresa mea de domiciliu.

HOPAAAA.
Deci acest om obtine cand vrea date personale din baza de date a Politiei Rutiere. Deci este politist sau are legaturi profesionale/personale cu oameni din Politia Rutiera.

Un lucru este clar: cineva a incalcat legea care protejeaza informatiile cu caracter privat.

Printre altele, legea asta spune ca duminica seara cand stai acasa in slapi si pandesti parcarea impreuna cu prietena ta, nimeni nu are voie sa iti spuna unde locuieste proprietarul masinii care te streseaza. Nimeni nu are voie sa iti dea informatiile personale ale cuiva, pe care sa le folosesti in interes propriu in fata blocului.

Cum vad eu Romania.

Leapsa de la Hurdubaia.

Un prieten originar dintr-o tara straina vorbea cu o prietena originara din Ardeal care are si sange de ungur (nu, nu pe grila radiatorului...) Si ii spunea prietenei ca ar fi mai bine sa se dea drept unguroaica, pentru ca oriunde in lumea asta ungurii sunt mai respectati decat romanii. Atunci s-a sculat in mine patriotismul si i-am zis ca nu imi pasa cum sunt ceilalti romani (varianta: rromani), eu voi spune peste tot ca sunt roman si voi cere sa fiu apreciat pentru ceea ce sunt, nu pentru ce fac conationalii mei. Imi apar neamul, dar nu si saracia si nevoile lui. Naiv, probabil.
Ce sa zic, cum vad Romania ? Imi vad de treaba. Evit si ignor nesimtirea, spaga, coruptia, negarea valorii, invidia, dezorganizarea, glumiţa care mascheaza marlania. E ceva putred in Romania, e clar. Cand un b..u m-a stropit cu masina aproape intentionat, am fost tentat sa injur "ţara asta de t..mpiti" insa m-am abtinut. Mai sunt si soferi OK, ca sa ma limitez la domeniul asta, iar in Roma se conduce mai aiurea decat in Bucuresti (Ha !). Pana una alta, e bine ca inca ma deranjeaza sfaturi precum cel de mai sus. Dar si patriotismul se toceste.
Deocamdata insa, este un loc in care inca ma simt OK, per ansamblu.

PCR. Pile, cunostinte si relatii, modelul chinez.

Guanxi. Traducerea in chineza a ceea ce in romaneste numim "relatii." E batranul sistem de favoruri si obligatii folosit atat de des cand avem de rezolvat o treaba. Daca la noi s-a nascut in varianta politica prin epoca fanariota, la chinezi functioneaza de vreo trei mii de ani. Iar acum se adapteaza la sistemul capitalist. Mai putine pile, mai multe cunostinte si relatii, dupa cum scrie Business Week. Chinezii au transformat vechiul "ajuta-ma ca sa te ajut" intr-un mijloc de acces la jucatorii de varf si intr-o retea de schimb de informatii. Este o retea bazata pe respect si intelegere a celuilalt. In dialectul oficial, mandarina, scuzele se accepta spunand meiyou guanxi , adica "ceea ce s-a intamplat nu ne afecteaza relatia". Mai mult, cand se intalnesc cu afaceristi occidentali, chinezii vor sa stie daca acestia au guanxi la ei acasa. Iar daca afaceristii sunt romani, poate iese de nishte termopane. Sau ceva borduri...

Profesionalizare.

Stire pe CNN: un ajutor de serif in varsta de 20 de ani, din Wisconsin, impusca 6 tineri aflati la o petrecere intr-o locuinta. Se pare ca printre victime este si o fosta prietena de-a lui. Pana aici, nimic neobisnuit, inca o stire dintr-o serie americana. Noutatea este undeva pe la mijlocul stirii CNN: The town's schools will be closed Monday, with grief counselors available to students.

Consilieri in durere, sfatuitori pentru tristete, psihologi de doliu, in doua cuvinte, grief counselors.
Now, isn't that professional ?

Tocmai am redescoperit alb-negrul.

Si m-am jucat un pic. Iata ce-a iesit.

And yes, I own the copyright for the pictures. Nu ca ar fi mare lucru, da mie imi plac, ergo s-ar putea sa le placa si altora...

Faza...

Pe holurile Casei Presei salasuieste un homeless, cunoscut de mult timp de toata lumea. Astazi l-am vazut suduind si bodoganind, in timp ce matura holul. "E tara lui Papura Voda !" zicea catranit barbosul, adunand intr-o gramajoara tot felul de ambalaje si pet-uri. Toata stima.

Exact o luna...

.... a trecut de cand nu am scris nimic. Cred ca am castigat o gramada din faptul ca nu am urmarit scandalurile politice de pe la noi. Totusi, prin comparatiile pe care le-am facut pe afara, mi-am dat seama ca romanii nu sunt chiar "batuti in cap", "codasii Europei", etc etc.... Avem uscaturile noastre, dar si altii le au pe ale lor.

Pe scurt: la Graz (Austria) se mananca BINE DE TOT. Lago Di Garda e un loc/lac care merita vazut intr-o viatza. La fel Cinque Terre. Venezia, Roma, Pisa sunt compromise de turismul agresiv, sunt puhoaie de oameni acolo vara. Iar daca posetele Prada, Louis Vuitton si altele la 10 euro bucata sunt chiar identice cu originalul, e ceva in neregula cu marii designeri, pentru ca nu arata prea grozav. Sa mai zic ca italienii conduc agresiv si fara maniere (bucurestenii sunt finutzi pe langa romani), iar cel mai cool loc de unde poti vedea Roma este cupola Bisericii Sf. Petru. Daca stii sa dai din coate.

Natural Born Trabi Fan

Cea mai puternica amintire legata de Trabant e excursia pe care am facut-o cu masinutza asta prin '83 cu ai mei prin tarile lagarului comunist, pana in Berlinul de est si inapoi. Eu aveam 6 ani, frate-meu vreo 15. Ore lungi pe autostrada, masini nemaivazute, cutia cu prajituri cu cacao de sub bancheta din spate, masa rabatabila inghesuita intre banchete al carei maner era schimbatorul meu de viteze (il simt si acum in palma, schimbam treptele simultan cu tata), campingurile pline de cehoslovaci, unguri si polonezi, supele de pui la plic pe care le gaseam delicioase, nu mai zic de savuroasele napolitane unguresti... Botul Trabantului era plin de insecte slabe, contorsionate, cu aripi mari, cand ajungeam seara tarziu sa ne cazam undeva, erau cozi la benzinarii (si acolo se rationaliza), copii nemti erau blonzi, cu mame roscate, grase, vesele, vorbaretze, iar tramvaiele din Praga erau rosii ca nishte jucarii (azi, in 2007, acelasi tip de tramvai circula in Bucuresti, acela rotunjit la bot, cu faruri rotunde, doar culoarea e alta).

La un camping, m-am imprietenit cu un romanas, un baiat din Targu Mures. Am bantuit noaptea printre casutze cu lanterna (grozava aventura !) si am descoperit nishte tacamuri pe care le-am luat si le-am ascuns in padure. Si atunci am stabilit ca mai tarziu, cand vom fi mari, revenim sa le recuperam. Undeva prin Cehoslovacia...

Jeepul din padurea adormita

Auzi acolo gaselnitza: Miscarea pentru Popularea Padurilor cu Jeepuri. S-or fi gandit mult la reclama asta ? Neinspirata idee. (la radio si TV, in acest sezon). MPPJ=Multa Prostie in Publicitate. Jenant.

Ce zice Armand Assante, in Jurnalul National

AA: The neo-realism cinema of the '60s and '70 was so successful in Italy because people were talking about their real problems. Those were real to them. What goes on in Romania, now, seems to be similar. The Italians were after the war, you are after [Nicolae] Ceausescu's dictatorship. It is for the first time when the young generation takes over the initiative and tells what it has to say. This is what both movies did, and they both won. This makes me thing that the next wave of successful movies will come from this part of the world, from Eastern Europe. I believe these two films will promote Romania's film industry.
(e vorba de California Dreaming si de 4 luni, 3 saptamani, 2 zile)

California Dreaming. aka Nesfarsit.

Am vazut California Dreaming, al raposatului Cristian Nemescu.
Filmul e chiar funny, are o gramada de poante nascute din alaturarea militari americani/sat romanesc din sud, plin de râcă, intrigi, ambitii, frustrari si naivitati. Cum se afla ca vin americanii, toata lumea din Capalnita incepe sa spere ca isi va satisface nevoile. Seful de gara, primarul, sindicalistul fabricii falimentare, fetele... Joc realist, frust, romanesc in sensul cel mai bun, este tensiune si pasiune in poveste si nu in ultimul rand cuvintele pu... si pi... sunt folosite in situatii credibile.

Cred ca Nemescu ar mai fi facut multe filme bune daca nu il omorau aia.

Shrek al Treilea. Românul.

Shrek the Third.
Featuring the Voices of Mike Meyers, Eddie Murphy and Cameron Diaz, dupa cum bine stim.

Really ? FORGET ABOUT IT ! Acum, in Shrek 3, vocile sunt dublate in limba romana, in stilul romanesc. Actori care se screm sa fie interesanti, dar suna precum dublarile de pe vremea Snorky-lor de pe TVR.

C'mmon man, Eddie Murphy NU POATE FI DUBLAT ! Tocmai asta era ideea, vocile sunt element de atractie, cu ele s-au laudat producatorii. Degeaba... In Romania Shrek vorbeste romaneste.

http://www.shrek.com/main.html

Comando-ul fripturistilor

Am fost azi la o conferintza de presa cu Peter Solberg, campionul mondial la raliu WRC. Locatie mishto, organizare calumea, Peter foarte vesel si cu gura mare. Dupa prezentare si intrebari, mancare. Somon, pui, chiftele, prajituri, bunatati, ce mai. Ei bine la un moment dat printre ziaristii care infulecau de zor au aparut, nu se stie de unde, doi batranei.
http://www.costumesandprops.com/specialeffects.htm

Mergeau cu pasi mici, sa nu cada, dar mancau cu inghitituri mari, sa nu piarda pitt-stopul urmator, pentru refill. La final, retrasi la o masa in colt, admirau cu ochii mari ceasurile flashy impartite de organizatori. Sa le stea inima in loc, nu alta. Au plecat printre ultimii, dupa ce s-au asigurat ca nu mai e nimic de consumat.

Ccolegii de breasla ii cunosc pe fripturistii batrani care vaneaza conferintze, sunt bine organizati, se anunta reciproc si se prezinta rapid acolo unde e rost de papa. Un amic din presa a scris un reportaj despre ei, cu nume si prenume. L-a dat in judecata unul dintre falsii ziaristi, care insa a pierdut procesul, desi a fluturat vreo 10 legitimatii de presa de la ziare de apartament. In fine, nici nu iti vine sa ii dai afara, ca nu fac rau nimanui si mananca si ei bine din cand in cand.

Mosii astia ar fi o buna reclama pentru fondurile de pensii.

PS: Tipu' din poza nu e Solberg. Desi daca ar fi, nu i-ar pasa.

Cand ziarele nu mai combat

Cand citim in ziare si altceva decat atacuri politice ? Cand conteaza mai mult socialul decat politicul in presa ? Cand este liniste politica in gazete ?

Atunci cand aliantzele politice sunt incerte si taberele sunt blurate pana la nivelul de solutie neasteptata.
De ce?
Hai sa ne uitam la primele pagini ale ziarelor de marti, 29 mai, dupa trei zile de negocieri intre partide si presedintele TB. Negocieri despre: schimbarea guvernului, anticipate, o noua constitutie, vot uninominal. Si mai ales, negocieri despre cine cu cine se aliaza din acest nou moment zero.

Iata cateva lead-stories din presa de marti: Partenerul lui Sarkozy ataca la Bucuresti (Romania Libera), Palma de Aur, senzationala performantza a lui Cristian Mungiu (Ziua), Soc in economie: Petrom pierde 50 % din benzina (Cotidianul), BAE Systems, sub tirul SUA (Gardianul), Un regizor roman in culmea gloriei (Evenimentul Zilei), Becali isi cumpara un Boeing 737 (7Plus), Scoli pentru mincinosi (Jurnalul National), Distrigazurile adună milioane de euro din jocul cu chibritul la gaură (Gandul).

Asadar, nimic despre negocieri, despre ministri sau despre TB. Cum ar veni, in perioade de incertitudine politica, nu atacam, nu criticam si nici macar nu vorbim in gura mare despre subiect. Articolele politice de marti au fost pitite in mansete laterale sau prin paginile 3-4.

Spre comparatie, sa vedem cateva titluri principale de vineri, 25 mai, deci cu patru zile inainte, cand negocierile abia se conturau la orizont. Guvernul, dispus sa deschida portile investitorilor din fosta URSS (Romania Libera), Tudor Chiuariu, lector prin frauda (Evenimentul Zilei), Ministerul Finanţelor a ajuns să se amendeze singur! (Gandul), PD a investit in "solutia imorala" (Gardianul).

Avem deci ministri, partide si un cabinet cu probleme. Si asta a fost regula ultimelor 2-3 saptamani: articole politice cu atitudine pe pagina 1. Nu mai zic ce vacarm a fost inainte de referendum. Iata deci cand se obtine linistea mult dorita de unii: atunci cand nu se cunosc inca viitoarele aliantze.
DAR CE RELAXATE AU FOST ZIARELE DE MARTI! Parca respirau...

Cetatea Rupea, 27 mai 2007.

Bai stimata doamna.

Daca te cheama Cleopatra, s-ar putea sa nu-ti placa chestia asta.

Faza pe bune

Pe holurile unei televiziuni, seara, se intalnesc cativa parlamentari (unul dintre ei, Gyorgy Frunda). Strangandu-si mainile, se saluta:
Ce faci, pasarica ?

Eficientza cu biciul nu se poate

Faza mishto la o emisiune televizata.
Invitati sunt doi consultanti germani care vorbesc de un nou concept de business. Moderatoarea intreaba la un moment dat: si ce se intampla daca acest concept nu este bine implementat in firma ?
Neamtul da din umeri si zice: As prefera sa vorbim despre lucrurile pozitive. In momentul in care dezvoltam un proiect, incepem cu planificarea, trecem la strategie si apoi la actiune. Suntem in permanenta concentrati pe lucrurile care aduc valoare. Asta este ce ne intereseaza si asta preferam sa analizam, in momentul bilantului, atunci cand facem planificarea pentru etapa urmatoare a proiectului.

Eficienta vine si din faptul ca ne consumam energia pe constructie.
(fie vorba intre noi, v-o spune un om care este eficient numai cand il arde...)

Ba pe ma-ta. (nu sunt vulgar, e despre un subiect de examen)

Cand am inceput sa iau meditatii pentru admiterea la facultate, profa de romana m-a intrebat: Unde dai, la Cluj sau la Bucuresti ? Pai de ce ? intreb eu. De-aia, zice ea, ca profesorii de la cele doua centre universitare nu se inteleg asupra unor chestii din gramatica si eu trebuie sa stiu ce sa te invatz. Erau si carti, editate de specialisti clujeni sau bucuresteni, trebuia sa am grija ce cumpar, sa nu invatz "prostii", ca ma depunctau la admitere.

Timpul a trecut, am terminat facultatea iar acum, dupa vreo 10 ani de la dialogul meu cu profa, scandal in educatie. Ma-ta este interpretat diferit de specialistii ministerului si de profesorii de scoala generala, dupa ce elevilor li sa cerut sa-l analizeze pe ma-ta la un examem. Este un cuvant, sau sunt doua ?

Nimeni nu stie exact, dar toata lumea are o parere. Acum este circ la Realitatea, nishte doamne (specialiste de la minister) se cearta si se contrazic si vorbesc una peste alta despre programa scolara... Este prezenta si MMV (Melania Mandas Vergu).

Gramatica limbii romane este (inca) varza, avem si aici factiuni si grupari. Avem si o Academie, cu academicieni in ea, insa avem mai multe limbi romane.

George Pruteanu, fii presedintele nostru. Daca te suspenda cineva, promitem ca te votam la loc.

Trabi, formerly known as aspiratorul de est-europence.

Aaa, niice !

Reguli de buna purtare.

Si regulile casei:

Next, cu Nicholas Cage: Trei actori si jumatate.

Am fost la Next, film produs chiar de Cage.

Idee interesanta, poveste bunicica (atentie: SF). Personajul, un low-life, are abilitatea de a vedea 2 minute in viitor iar FBI-ul afla de chestia asta. Omul nostru isi cauta iubirea vazuta in vis, in timp ce FBI cauta nishte teroristi.

Nicholas Cage reuseste si acum sa treaca rapid de la starea de loser blazat la erou inteligent, puternic si calm, cum il stim. Julianne Moore a imbatranit, dar se misca bine si construieste un anchetator FBI plin de draci si de idei. Peter Falk apare timp de cateva minute. Si el a imbatranit, dar e inca viu. Scenariul scartzaie. Nu am prea inteles de ce teroristii vorbesc cand germana, cand franceza. Restul: actori slabi, multi figuranti cu buna conditie fizica, scene de Counter Strike, suspans... merge.
A, Jessica Biel...? Nice bone structure ;-).

Un film ok pentru duminica dupa amiaza.

Accentul si nasul mare ne fac europeni

Eurovisionul de anul asta mi-a dat impresia unei selectii pentru formatii de festival al berii. Cine pierde concursul, intra din oficiu la preselectia pentru formatii de restaurant. Nu e nimic rau in asta, dar de ce i-or mai fi zicand Eurovision ?

Ma uitam zilele trecute la spectacol (cam mult spus...) si mi-am dat seama inca o data.

I-ati vazut pe prezentatori ? Fetze frumusele, glume usurele, suvitze, costum alb (!), respectiv rochie rosie. Aparitii corecte, uneori stridente, dar mereu fara personalitate. Mi-ar fi placut sa vad un prezentator nasos, guraliv, cu accent (fie el francez, unguresc sau chiar british), langa o tipa cu mai mult umor si mai putina mirare in priviri. Nasul mare nu e obligatoriu, dar ar fi dat personalitate unui concurs fara cohones. Ca sa nu mai zic ca majoritatea formatiilor au cantat in alte limbi decat cele de bastina si s-a exagerat cu muzicile epopeice.

OK, e doar un spectacol TV: ratinguri, bani, de ce as vrea mai mult... Dar uite ca la americani show-biz-ul inseamna si spectacol si bani. Tu te uiti cu placere, iar ei se imbogatesc, tot cu placere. Chiar si cand Bush Cel Mic sta drepti iar o negresa supraponderala canta Amazing Grace din adancul sanilor generosi, totul arata impecabil si suna asemenea. Ca sa nu mai vorbim de ...xyz... Awards, unde vezi lumini, haine si poante de calitate.

Degeaba incearca batranul continent sa fie un fel de Statele Unite ale Europei, o comunitate inchegata, puternica si unitara in diversitate. Cel putin in show-biz-ul oficial, e tristete mare. Si nu am prea multa incredere nici in birocratia de Bruxelles, care e cam varza... E drept, una mult mai mica decat cea din Bucuresti.

Intai mai Vamaiot.

Poza-cliseu. A se observa zona de protectie biologica dintre proprietar si bocanci.

Lejer, de primavara. Cam asta era atmosfera.


Nice boots.


Copyright Hurdubaia, pentru poza asta.

Harry Potter in Romania.

Sa fie vreun satuc tihnit englezesc ? Nu, e localitatea Saschiz, undeva intre Brasov si TG Mures. Acolo s-au filmat scene din filmul The Dark Is Rising...

Localnicii Saschizului, la rascruce de drumuri. De fapt, in directia Uxham-ului se afla Brasovul.

Carambol cu bilet.

Cica organizatorii competitiei de la Casa Poporului vor planta cate alti 2 copaci in locul fiecarui arbore taiat pentru amenajarea ringului.
1+2=3, ergo Formula 3.

Acum ca avem si noi macar o Formula 3 in Bucuresti, mi-ar placea sa se organizeze si la noi, ca la americani, spectacole din alea cu masini aruncate peste autobuze si trantite intr-o alta gramada de rable, cu rulote facute praf si caramboluri controlate, accidente cu casca de protectie. Ar fi o treaba. Alo, REMAT-ul , v-au mai ramas nishte Dacii ?

Cea mai mare natiune de pe pamant. Si nu e vorba de cifre.

Spune Tony Blair in discursul de ramas bun: "Stim, in adancul constiintei, ca suntem cea mai mareatza (greatest) natiune de pe pamant." Au spus-o si altii, in alt context, despre alte natiuni, cred insa ca Blair are si argumente pentru asta.

Accident vazut pe viu. Spooky.

VW Passat model anii 90, merge cu vreo 70 la ora, printr-un sat. Un biciclist vine din sens opus si dintr-o data ii da prin cap sa traverseze. Exact prin fata Passatului. Cauciucurile masinii scot fum de la frana brusca dar e clar ca nu va opri la timp. Il ia pe biciclist pe capota, il duce vreo doi metri si il arunca in sant. Primul meu gand este ca l-a omorat. Mi s-a strans stomacul, s-a evaporat cheful de calatorie si weekend. Bicicleta e contorsionata, parbrizul masinii e bucatele, capota e stramba. Si, minune. Biciclistul se scoala, cu dintii sparti, tinandu-se de burta. E viu si s-ar putea sa fi scapat doar cu vreo doua coaste rupte (la cum era imbracat, e posibil ca dintii sa fi fost ciobiti anterior). God, bine ca nu l-a omorat. M-am lamurit: nu e funny sa vezi un accident.