joi, 21 iunie 2007

Natural Born Trabi Fan

Cea mai puternica amintire legata de Trabant e excursia pe care am facut-o cu masinutza asta prin '83 cu ai mei prin tarile lagarului comunist, pana in Berlinul de est si inapoi. Eu aveam 6 ani, frate-meu vreo 15. Ore lungi pe autostrada, masini nemaivazute, cutia cu prajituri cu cacao de sub bancheta din spate, masa rabatabila inghesuita intre banchete al carei maner era schimbatorul meu de viteze (il simt si acum in palma, schimbam treptele simultan cu tata), campingurile pline de cehoslovaci, unguri si polonezi, supele de pui la plic pe care le gaseam delicioase, nu mai zic de savuroasele napolitane unguresti... Botul Trabantului era plin de insecte slabe, contorsionate, cu aripi mari, cand ajungeam seara tarziu sa ne cazam undeva, erau cozi la benzinarii (si acolo se rationaliza), copii nemti erau blonzi, cu mame roscate, grase, vesele, vorbaretze, iar tramvaiele din Praga erau rosii ca nishte jucarii (azi, in 2007, acelasi tip de tramvai circula in Bucuresti, acela rotunjit la bot, cu faruri rotunde, doar culoarea e alta).

La un camping, m-am imprietenit cu un romanas, un baiat din Targu Mures. Am bantuit noaptea printre casutze cu lanterna (grozava aventura !) si am descoperit nishte tacamuri pe care le-am luat si le-am ascuns in padure. Si atunci am stabilit ca mai tarziu, cand vom fi mari, revenim sa le recuperam. Undeva prin Cehoslovacia...

marți, 12 iunie 2007

Jeepul din padurea adormita

Auzi acolo gaselnitza: Miscarea pentru Popularea Padurilor cu Jeepuri. S-or fi gandit mult la reclama asta ? Neinspirata idee. (la radio si TV, in acest sezon). MPPJ=Multa Prostie in Publicitate. Jenant.

luni, 4 iunie 2007

Ce zice Armand Assante, in Jurnalul National

AA: The neo-realism cinema of the '60s and '70 was so successful in Italy because people were talking about their real problems. Those were real to them. What goes on in Romania, now, seems to be similar. The Italians were after the war, you are after [Nicolae] Ceausescu's dictatorship. It is for the first time when the young generation takes over the initiative and tells what it has to say. This is what both movies did, and they both won. This makes me thing that the next wave of successful movies will come from this part of the world, from Eastern Europe. I believe these two films will promote Romania's film industry.
(e vorba de California Dreaming si de 4 luni, 3 saptamani, 2 zile)

California Dreaming. aka Nesfarsit.

Am vazut California Dreaming, al raposatului Cristian Nemescu.
Filmul e chiar funny, are o gramada de poante nascute din alaturarea militari americani/sat romanesc din sud, plin de râcă, intrigi, ambitii, frustrari si naivitati. Cum se afla ca vin americanii, toata lumea din Capalnita incepe sa spere ca isi va satisface nevoile. Seful de gara, primarul, sindicalistul fabricii falimentare, fetele... Joc realist, frust, romanesc in sensul cel mai bun, este tensiune si pasiune in poveste si nu in ultimul rand cuvintele pu... si pi... sunt folosite in situatii credibile.

Cred ca Nemescu ar mai fi facut multe filme bune daca nu il omorau aia.

Shrek al Treilea. Românul.

Shrek the Third.
Featuring the Voices of Mike Meyers, Eddie Murphy and Cameron Diaz, dupa cum bine stim.

Really ? FORGET ABOUT IT ! Acum, in Shrek 3, vocile sunt dublate in limba romana, in stilul romanesc. Actori care se screm sa fie interesanti, dar suna precum dublarile de pe vremea Snorky-lor de pe TVR.

C'mmon man, Eddie Murphy NU POATE FI DUBLAT ! Tocmai
asta era ideea, vocile sunt element de atractie, cu ele s-au laudat producatorii. Degeaba... In Romania Shrek vorbeste romaneste.

http://www.shrek.com/main.html

Comando-ul fripturistilor

Am fost azi la o conferintza de presa cu Peter Solberg, campionul mondial la raliu WRC. Locatie mishto, organizare calumea, Peter foarte vesel si cu gura mare. Dupa prezentare si intrebari, mancare. Somon, pui, chiftele, prajituri, bunatati, ce mai. Ei bine la un moment dat printre ziaristii care infulecau de zor au aparut, nu se stie de unde, doi batranei.
http://www.costumesandprops.com/specialeffects.htm

Mergeau cu pasi mici, sa nu cada, dar mancau cu inghitituri mari, sa nu piarda pitt-stopul urmator, pentru refill. La final, retrasi la o masa in colt, admirau cu ochii mari ceasurile flashy impartite de organizatori. Sa le stea inima in loc, nu alta. Au plecat printre ultimii, dupa ce s-au asigurat ca nu mai e nimic de consumat.

Ccolegii de breasla ii cunosc pe fripturistii batrani care vaneaza conferintze, sunt bine organizati, se anunta reciproc si se prezinta rapid acolo unde e rost de papa. Un amic din presa a scris un reportaj despre ei, cu nume si prenume. L-a dat in judecata unul dintre falsii ziaristi, care insa a pierdut procesul, desi a fluturat vreo 10 legitimatii de presa de la ziare de apartament. In fine, nici nu iti vine sa ii dai afara, ca nu fac rau nimanui si mananca si ei bine din cand in cand.

Mosii astia ar fi o buna reclama pentru fondurile de pensii.

PS: Tipu' din poza nu e Solberg. Desi daca ar fi, nu i-ar pasa.