La pensiune ca la pensie.

Ne babim. O fi criza, stresul, economia, nu stiu. Ce-i mania asta cu linistea, iarba verde si relaxarea ? Astea sunt bune la 72 de ani, cand faci pipi din 2 in 2 ore si dureaza 3 minute sa ridici un servetel de pe jos. Sau cand ai 24 si esti cu prietena la munte si... stii tu.

Despre ce este vorba.

Ajung din intamplare la o pensiune in creierii dealurilor, pe langa Sighisoara. Rustic, curat, papa bun. Mini-zoo in fundul curtii cu cerb si iepuri. Ei si ? Cum adica "ei si "? Era liniste. Izolat. In padure. Te tampeai. Eu, cu copilul de 1 an. Si cu nevasta. Care n-are stare o secunda (copilul, da' nici...). Nu tu trasee prin padure ca e prea mic. Nu tu stat linistit la cabana ca mori de plictiseala. Ne-am uitat la cerb si el la noi, am hranit cu iarba un magar, am jucat badminton pana n-am mai avut suflu (10 minute) si a doua zi la 7:00, valea.

Propun asa: pe langa margarete pensiunile sa aiba si alti indici de clasificare, precum copane, lumanari si suzete.

De exemplu: Hanul Danes in padure la cuca macaii. 5 margarete (confort super), 4 copane (se mananca bine), 5 lumanari (perfect pentru aburit gagica), 1 suzeta (nu veniti cu copii, vi se urca in cap dupa ce se plictisesc de cerb).

Optional se pot adauga "bocancul" (trasee alpine), "sutienul" (conditii de plaja), "pestele " (conditii de pescuit), "maieul patat" (densitatea de manelisti) . Si "macacul pitic", daca are mini-zoo.

Tare.

In 1983, proprietarilor unui teren din Osaka li s-a refuzat o autorizatie de construire deoarece prin zona urma sa treaca o autostrada. Proprietarii nu au renuntat si dupa 5 ani de negociere cu autoritatile (cearta, you name it) au gasit o solutie care sa impace ambele parti. Solutia:

Liftul nu opreste la etajele 5-7.

Autostrada este sustinuta de suportii proprii si astfel nu atinge deloc cladirea.

Mai multe la http://www.crookedbrains.net/2009/07/building.html.

As putea comenta un pic despre viziune urbanistica respectata, despre proprietatea care e sfanta, despre geniu tehnic, despre compromis profitabil, blabla bla...

Metrorex, fost Metrorex.

"Schimbăm numele statiilor de metrou pentru a le adapta la realitatile momentului." Un oficial Metrorex, parca cel mai mare.

Doar ca numele unei statii de metrou nu este o emisiune TV sau un titlu de ziar, ca sa fie actual. Este numele unui loc, care nu trebuie sa se schimbe daca vrem sa gasim locul ala. Trebuie sa fie informativ, nu simbolic/patriotic. Metrorex (si Agentia de Strategii Guvernamentale care a contribuit la prostia asta) isi merita vorbele dulci de la miile de oameni care zilele astea se intrebau unde dracu e statia Petrache Poenaru ? Si ca veni vorba, de ce este Petrache Poenaru mai actual decat Semanatoarea ?

Avem acum si la metrou, ca si la strazi, statia Anghel Saligny - fost Linia de Centura, Petrache Poenaru - fost Semanatoarea, Nicolae Teclu - fost Policolor, ca sa inteleaga toata lumea. Eficientza frate.

PS: Lujerului este exemplul invers. OK fata de Armata Poporului. La fel Preciziei fost Industriilor, la fel Laminorului fost Laromet.

Nu se putea peste tot asa ?

Money Jackson

Banii multi au inceput sa vina dupa Thriller. 51 milioane de copii vandute, 125 milioane de dolari. Peste trei ani facea afacerea vietii: catalogul Beatles cu tot cu drepturile de autor estimate acum la un miliard. Cu 47.5 milioane de dolari l-a batut la licitatie chiar pe Paul McCartney care apoi n-a mai vorbit cu el niciodata. Desi deja bogat, MJ inca locuia cu parintii in suburbiile din LA, inca imprumuta bani de benzina de la colegii din showbiz si traia ca un om obisnuit.

In '88 a cumparat cu 17 milioane de dolari viitorul Neverland. Statea bine cu banii. Muzica lui si a baietilor de la Beatles ii umpleau constant conturile. Dar in anii '90 s-a intamplat ceva pentru ca a inceput sa cheltuiasca aiurea. Nu doar pe antichitati de sute de mii ci si pe tot felul de proiecte scumpe si neprofitabile: filmulete cu actori precum Marlon Brando platiti cu cate 1 milion sau clipuri de promovare cu sute de figuranti.

A inceput sarabanda creditelor. Intai 90 de milioane in 1998. Inca 140 de milioane de la Bank of America, garantat cu catalogul Beatles. Inca 30 de milioane. Tot atunci a divortat de Lisa Marie Presley. Alti bani, alta distractie. Spre finalul anilor '90 avea cheltuieli personale anuale de 7.5 milioane (calatorii cu tot cu anturajul, cazare la Burj Al Arab, etc). Mai arunca anual 5 milioane pentru intretinere la Neverland. Si a inceput sa aiba restante.

In 2003 a intrat pe fir un grup de investitii din New York. Fortress Investment Group a cumparat datoriile lui MJ. Un fel de camatari care au cerut apoi plati tot mai mari. Neverland a fost ipotecat pentru 25 milioane de dolari. In 2005 Michael Jackson lucra tot mai putin desi platea lunar 4.5 milioane pentru datoria de 270. A anulat niste concerte si i-a dat si lui Marcel Avram despagubiri de cateva milioane. In 2006 si-a mai luat un credit care era tata creditelor: 300 de milioane, pentru care a cedat o parte din catalogul Beatles.

A murit cu datorii de 500 de milioane de dolari. Dar a lasat si peste un miliard, in proprietati si drepturi de autor proprii plus cele de la Beatles. Doi presupusi apropiati ai lui vor administra averea pana in 3 august, cand instanta decide din nou cine mosteneste.

MJ

Am impresia ca Michael Jackson a cam trebuit sa moara pentru ca lumea sa se uite mai atent la cat de bine putea sa danseze, ce show-uri complexe si impecabile putea sa faca, toate astea cantand. E socant contrastul dintre timiditatea lui, nesiguranta cand vorbea cu cineva, si puterea si perfectiunea de pe scena. Ca orice om naiv a fost luat peste picior pentru ciudateniile lui. Omul asta a crescut doar in muzica si dansul lui, in rest a ramas tot copilul fragil din anii '70. Dar cat de mult a crescut !

Isi merită locul langa cei cativa mari din istoria muzicii.

Tot din anii '30-'40

A sosit in oras filmul rusesc "Viata lui Lenin", cu Boris Sciukin in rolul lui Lenin. Alaturi, statuia lui I.C. Bratianu. Suntem in aprilie 1946.

Lustragiu. Pe perete, atmosfera vremurilor. Aprilie 1946.

1946. Dupa stersaturi si rescrieri, s-a ajuns la... "TRAIASCA PCR SI REGELE" !!!

Imagini din Romania anilor '30-'40.

Constantin & Maria Antanasie cu fiica lor Zina de 16 ani, acasa la Chisinau. 1940. Nu par niste oameni fericiti.

Santinela la Prut, minus 35 de grade, 1940. Ce suba, ce bocanci !

Petrecere langa Cluj. Oamenii aia nu se prefac ca se distreaza, chiar se simt bine.


Tarani la piata. Brasov, 1938. Remarcabile palariile.


Tarani bine dispusi, Romania, 1938.


Strada principala din Turtucaia, Dobrogea, februarie 1940.

Fotografiile sunt din arhiva LIFE.

Argumentatia ca duel cavaleresc: arme romanesti din prima parte a secolului 21.

Intr-un post anterior vorbeam despre puterea lui stiu unde locuiesti. Am descoperit o sintagma mai subtila si "persuasiva" in elegantele dueluri verbale dintre romani: te-am inregistrat. De aici incolo discutia nu mai are rost, nu conteaza ca ai dreptate, bueiiii te-am inregistrat de-acum fac ce vreau cu tine .

Variantele scontate sunt:
1. ca eu, fiind de fapt un gainar si un escroc, sa fac pe mine pentru ca aoleo, m-a inregistrat.... si sa incep sa il iau cu stai sefu, de fapt...
2. el sa aiba pile cine stie pe unde iar daca nu ma potolesc imi trimite pe cineva sa se ocupe. Un control la firma, un politist, un organ la inaintare.

Electricianul.

Omul asta e un munte de intelepciune si bun simt cu picioarele bine infipte in pamant. E un electrician ales presedinte si castigator al premiului Nobel pentru pace. Lech Walesa spune nishte chestii faine in interviul din Cotidianul. Chestii pe care daca noi romanii le-am avea, poate ca...

Succesul vecinului e succesul meu. Eşecul lui este problema mea. (a se compara cu politica romaneasca de vecinatate, bazata pe sanatatea caprei).

Dacă nu ai ceea ce îţi place, atunci îţi place ceea ce ai. (nu te transformi intr-un cocalar ca sa ai ce le place altora si sa alimentezi consumul de import)

Nu privesc înapoi. Sunt convins că, în ciuda numeroaselor greşeli, am făcut atât cât se putea în condiţiile date.

Democraţia este o bătălie a fiecăruia cu fiecare între graniţele de fier ale statului. Nu întotdeauna poate să placă. Deocamdată nimeni nu a inventat ceva mai bun.
(De acord. Cateva experiente au esuat dureros pana acum.)

Rusia poate funcţiona ca partener cu condiţia ca de cealaltă parte să aibă un interlocutor care-şi cunoaşte valoarea. (Asta ar trebui sa dea de gandit)

Dictionar: a se animăli.

Puhoi in statia lui 41, la Uverturii. Grupuri deja formate pe peron in locurile unde lumea estimeaza ca se vor opri usile tramvaiului deja plin. In spatele meu, o pereche. El cu par lung prins in coada, un pic de barba, ochi albastri, genul rocker/grunge curatel, ceva intre Kobain si James Hetfield. Pe ea nu am apucat sa o vad. Si zice el: unde sa ne inghesuim, nu vezi ca nu incapem? E clar, e de plecat, nu o sa ma animălesc aici toata viata. Ea raspunde: ba asta o sa faci.

Mi-am reamintit scena dupa ce am citit asta.

Mihnea Maruta spune acolo ca e prea tarziu sa plece. Asta e cel mai nasol, ca la un moment dat e prea tarziu. Iar in tramvaiul 41, toti incearca sa aiba privirea cat mai oarba.

PS: Mi-au furat bicicleta din scara blocului. Legata, la ultimul etaj, la o saptamana de cand am cumparat-o. Sa-si rupa gatul cu ea.

Solutie la agitatia politica romaneasca.