Ce zice Ion Iliescu si ce gandeste de fapt

• Pana si in dimineata zilei de 22 decembrie, securistii m-au 'insotit', ca de obicei, pana la Casa Scanteii, unde se afla si Editura Tehnica, la care lucram atunci. La ora 11.00, au disparut din parcare. In sfarsit, informatia ajunsese si la ei.
  
• In jurul orei 14.00 am ajuns la Televiziune, de unde m-am adresat populatiei, din Studioul 4, devenit un fel de tribuna a Revolutiei. Baietii erau acolo, cum am ajuns mi-au croit drum si au pregatit atmosfera, pentru a fi lasat sa vorbesc in direct.
  
• Dupa o vizita scurta la Ministerul Apararii, unde l-am intalnit pe gen. Stanculescu, am ajuns la sediul Comitetului central, in jur de ora 17.00. Ne-am pus la punct cu ultimele evolutii si cu urmatoarele miscari.
  
• Atat sediul cat si piata din fata erau intesate de lume. Cu greu mi-am croit drum pana in balconul biroului lui Ceausescu (devenit a doua tribuna activa a Revolutiei). Nu era ca in televiziune, unde drumul era pregatit. Desigur, am reusit sa ajung in balcon, unde nu mai ajungea oricine, desi am concurat cu zecile de anonimi care ar fi vrut si ei sa-si dea cu parerea in public.
  
• Dupa ora 17.30, am gasit un birou mai liber, la etajul III, unde ne-am reunit circa 15 persoane, pentru a redacta un fel de proclamatie (devenita Comunicatul catre tara al CFSN, cu cele 10 puncte programatice ale Revolutiei Romane). Nu am reusit sa-l terminam, pentru ca, in jurul orei 18.30, s-a declansat diversiunea armata, o rafala ajungand si spre biroul nostru. Ne-am imprastiat. Oamenii lui Stanculescu si-au facut bine treaba.
  
• Atunci i-am cunoscut pe Gelu Voican-Voiculescu si pe Mihai Ispas, cu care am iesit spre B-dul. Magheru. Un sofer amabil ne-a dus pana la sediul MApN. Nimeni nu a putut sa ne ofere vreo explicatie privind diversiunea armata. Deci, totul era in regula, nimeni nu stia ce e cu aceasta diversiune. Good job, cum ii spunea Nixon lui Nicu.
  
• Am decis sa ne deplasam, cei ce ne aflam acolo, spre Televiziune, unde, impreuna si cu alte persoane prezente, in biroul de la etajul XI, am finalizat Comunicatul catre tara, pe care l-am prezentat, spre miezul noptii , din Studioul 4. Odata puse la punct urmatoarele miscari, cu baietii plasati in posturile cheie (balcon, minister, CC), puteam sa ma intorc la TV sa ma fac cunoscut lumii. Revolutia populara era in plina desfasurare.
  
• In timp ce ne deplasam din blocul turn spre zona studiourilor, prin pasarela de la etajul I, s-a tras asupra noastra. Dar nu ne-au nimerit. Eh, riscurile meseriei de revolutionar de top. Sa o mai spun pe asta cu trasul asupra noastra, ca da bine.
  
• Dupa prezentarea Comunicatului, ne-am reintors la etajul XI, unde am petrecut toata noaptea in stare de asediu, tragandu-se asupra etajelor superioare, unde ne aflam noi, atat dinspre str. Pangratti, Calea Dorobanti, cat si dinspre Piata Aviatorilor; la un moment dat, a aparut un elicopter care a deschis foc asupra Televiziunii (s-a afirmat apoi, ca au crezut ca Televiziunea ar fi fost ocupata de 'teroristi' ). Confuzia era totala ! Hai ca mi-a iesit.