luni, 13 iulie 2009

Tare.

In 1983, proprietarilor unui teren din Osaka li s-a refuzat o autorizatie de construire deoarece prin zona urma sa treaca o autostrada. Proprietarii nu au renuntat si dupa 5 ani de negociere cu autoritatile (cearta, you name it) au gasit o solutie care sa impace ambele parti. Solutia:

Liftul nu opreste la etajele 5-7.


Autostrada este sustinuta de suportii proprii si astfel nu atinge deloc cladirea.

Mai multe la http://www.crookedbrains.net/2009/07/building.html.

As putea comenta un pic despre viziune urbanistica respectata, despre proprietatea care e sfanta, despre geniu tehnic, despre compromis profitabil, blabla bla...

miercuri, 8 iulie 2009

Metrorex, fost Metrorex.

"Schimbăm numele statiilor de metrou pentru a le adapta la realitatile momentului." Un oficial Metrorex, parca cel mai mare.

Doar ca numele unei statii de metrou nu este o emisiune TV sau un titlu de ziar, ca sa fie actual. Este numele unui loc, care nu trebuie sa se schimbe daca vrem sa gasim locul ala. Trebuie sa fie informativ, nu simbolic/patriotic. Metrorex (si Agentia de Strategii Guvernamentale care a contribuit la prostia asta) isi merita vorbele dulci de la miile de oameni care zilele astea se intrebau unde dracu e statia Petrache Poenaru ? Si ca veni vorba, de ce este Petrache Poenaru mai actual decat Semanatoarea ?

Avem acum si la metrou, ca si la strazi, statia Anghel Saligny - fost Linia de Centura, Petrache Poenaru - fost Semanatoarea, Nicolae Teclu - fost Policolor, ca sa inteleaga toata lumea. Eficientza frate.

PS: Lujerului este exemplul invers. OK fata de Armata Poporului. La fel Preciziei fost Industriilor, la fel Laminorului fost Laromet.

Nu se putea peste tot asa ?

marți, 7 iulie 2009

Money Jackson

Banii multi au inceput sa vina dupa Thriller. 51 milioane de copii vandute, 125 milioane de dolari. Peste trei ani facea afacerea vietii: catalogul Beatles cu tot cu drepturile de autor estimate acum la un miliard. Cu 47.5 milioane de dolari l-a batut la licitatie chiar pe Paul McCartney care apoi n-a mai vorbit cu el niciodata. Desi deja bogat, MJ inca locuia cu parintii in suburbiile din LA, inca imprumuta bani de benzina de la colegii din showbiz si traia ca un om obisnuit.


In '88 a cumparat cu 17 milioane de dolari viitorul Neverland. Statea bine cu banii. Muzica lui si a baietilor de la Beatles ii umpleau constant conturile. Dar in anii '90 s-a intamplat ceva pentru ca a inceput sa cheltuiasca aiurea. Nu doar pe antichitati de sute de mii ci si pe tot felul de proiecte scumpe si neprofitabile: filmulete cu actori precum Marlon Brando platiti cu cate 1 milion sau clipuri de promovare cu sute de figuranti.


A inceput sarabanda creditelor. Intai 90 de milioane in 1998. Inca 140 de milioane de la Bank of America, garantat cu catalogul Beatles. Inca 30 de milioane. Tot atunci a divortat de Lisa Marie Presley. Alti bani, alta distractie. Spre finalul anilor '90 avea cheltuieli personale anuale de 7.5 milioane (calatorii cu tot cu anturajul, cazare la Burj Al Arab, etc). Mai arunca anual 5 milioane pentru intretinere la Neverland. Si a inceput sa aiba restante.


In 2003 a intrat pe fir un grup de investitii din New York. Fortress Investment Group a cumparat datoriile lui MJ. Un fel de camatari care au cerut apoi plati tot mai mari. Neverland a fost ipotecat pentru 25 milioane de dolari. In 2005 Michael Jackson lucra tot mai putin desi platea lunar 4.5 milioane pentru datoria de 270. A anulat niste concerte si i-a dat si lui Marcel Avram despagubiri de cateva milioane. In 2006 si-a mai luat un credit care era tata creditelor: 300 de milioane, pentru care a cedat o parte din catalogul Beatles.


A murit cu datorii de 500 de milioane de dolari. Dar a lasat si peste un miliard, in proprietati si drepturi de autor proprii plus cele de la Beatles. Doi presupusi apropiati ai lui vor administra averea pana in 3 august, cand instanta decide din nou cine mosteneste.