joi, 28 mai 2009

Argumentatia ca duel cavaleresc: arme romanesti din prima parte a secolului 21.

Intr-un post anterior vorbeam despre puterea lui stiu unde locuiesti. Am descoperit o sintagma mai subtila si "persuasiva" in elegantele dueluri verbale dintre romani: te-am inregistrat. De aici incolo discutia nu mai are rost, nu conteaza ca ai dreptate, bueiiii te-am inregistrat de-acum fac ce vreau cu tine .

Variantele scontate sunt:
1. ca eu, fiind de fapt un gainar si un escroc, sa fac pe mine pentru ca aoleo, m-a inregistrat.... si sa incep sa il iau cu stai sefu, de fapt...
2. el sa aiba pile cine stie pe unde iar daca nu ma potolesc imi trimite pe cineva sa se ocupe. Un control la firma, un politist, un organ la inaintare.


Electricianul.

Omul asta e un munte de intelepciune si bun simt cu picioarele bine infipte in pamant. E un electrician ales presedinte si castigator al premiului Nobel pentru pace. Lech Walesa spune nishte chestii faine in interviul din Cotidianul. Chestii pe care daca noi romanii le-am avea, poate ca...

Succesul vecinului e succesul meu. Eşecul lui este problema mea.
(a se compara cu politica romaneasca de vecinatate, bazata pe sanatatea caprei).

Dacă nu ai ceea ce îţi place, atunci îţi place ceea ce ai. (nu te transformi intr-un cocalar ca sa ai ce le place altora si sa alimentezi consumul de import)

Nu privesc înapoi. Sunt convins că, în ciuda numeroaselor greşeli, am făcut atât cât se putea în condiţiile date.

Democraţia este o bătălie a fiecăruia cu fiecare între graniţele de fier ale statului. Nu întotdeauna poate să placă. Deocamdată nimeni nu a inventat ceva mai bun.
(De acord. Cateva experiente au esuat dureros pana acum.)

Rusia poate funcţiona ca partener cu condiţia ca de cealaltă parte să aibă un interlocutor care-şi cunoaşte valoarea.
(Asta ar trebui sa dea de gandit)

vineri, 15 mai 2009

Dictionar: a se animăli.

Puhoi in statia lui 41, la Uverturii. Grupuri deja formate pe peron in locurile unde lumea estimeaza ca se vor opri usile tramvaiului deja plin. In spatele meu, o pereche. El cu par lung prins in coada, un pic de barba, ochi albastri, genul rocker/grunge curatel, ceva intre Kobain si James Hetfield. Pe ea nu am apucat sa o vad. Si zice el: unde sa ne inghesuim, nu vezi ca nu incapem? E clar, e de plecat, nu o sa ma animălesc aici toata viata. Ea raspunde: ba asta o sa faci.

Mi-am reamintit scena dupa ce am citit asta.

Mihnea Maruta spune acolo ca e prea tarziu sa plece. Asta e cel mai nasol, ca la un moment dat e prea tarziu. Iar in tramvaiul 41, toti incearca sa aiba privirea cat mai oarba.

PS: Mi-au furat bicicleta din scara blocului. Legata, la ultimul etaj, la o saptamana de cand am cumparat-o. Sa-si rupa gatul cu ea.